Fragments of colors











{Octombrie 26, 2010}   Happy bday to you! Happy bday to me!

Ieri a implinit un anisor mititelul si azi am recitit o parte din articolele scrise de mine aici. E foarte placut sa retraiesti anumite momente si e foarte interesant sa observ ca fiecare, dar absolut fiecare post adaugat avea in spate un strop de inspiratie foarte bine ancorat in realitate 🙂

Cu cafeaua langa mine, cu un mix de nouvelle vague si pink martini in casti (ca de obicei de altfel), am retrait fragmente de bucurie, de iritare, de teama, de panica, de speranta sau placere. Fragmente de culoare din ultimul an… 🙂

Happy bday to you, my fragments of colors! Happy bday to me! 🙂

Anunțuri


{Aprilie 26, 2010}   as simple as that…

Asa cum nu am crezut ca dragostea la prima vedere exista…si totusi am patit-o,

Asa cum nu am crezut ca sentimentul de dor chiar doare, si totusi m-a durut,

Asa cum nu am crezut ca si cei mai frumosi ochi se uita, si totusi i-am uitat,

Asa cum nu am crezut ca o sa am curaj sa nu ma uit inapoi, si totusi am avut,

Asa cum nu am crezut ca exista persoane pe care as vrea sa mi le pot injecta in vena ca sa le am mereu cu mine, si totusi ele sunt undeva acolo,

Asa cum nu am crezut ca am sa plang vreodata afara motiv, si totusi am plans,

Asa cum nu am crezut ca un parfum poate sa imi trezesca amintirile pe care le incuisem bine, acolo, undeva, si totusi mi le-a trezit,

Asa cum nu am crezut ca o melodie pusa pe repete poate sa ma faca sa zambesc, si totusi m-a facut,

Asa cum nu am crezut ca un simplu cuvant poate sa imi schimbe radical ziua, si totusi mi-a schimbat-o,

Asa nu am crezut ca poate fi atat de complicat sa fii liber. Si totusi este.

M-a intrebat cineva ce imi doresc de ziua mea… am gasit raspunsul: I want to break free!



{Ianuarie 9, 2010}   Test de compatibilitate

Ador diminetile de sambata! Ma fac fericita pentru ca:

– nu mai suna alarma de la ceas

– nu trebuie sa ma dau jos din pat in urmatoarele 2 minute de cand am deschis ochii

– no make-up, no office, no stress 😛

Si  cel mai mult imi place sa stau fix in varful patului, cu cafeaua langa mine (ihmmmmm…), sa ascult muzica si sa ma pierd rasfoind articole, bloguri, site-uri, newslettere etc, etc, etc.

Ce m-a facut sa scriu post-ul asta pe blog este un articol pe care l-am gasit intamplator pe un site for ladies only si care oferea informatii valoroase despre compatibilitatea in functie de grupa sanguina!!!!

Uite asa am aflat ca, potrivit grupei mele, am o fire de Business Lady , calculata si prudenta, dar pasionala si posesiva… La capitolul compatibilitati, sa te tii! Barbatii cu grupa O sunt o partida buna, cei cu A sunt alegerea potrivita, B-ul este pentru aventuri scurte, iar cu AB-ul e jale.

Bun, imbogatita cu aceste informatii, m-am gandit sa restrang un pic aria catre “Mister Perfect”, asa ca am consultat si astrele, care mi-au spus ca merg la sigur cu Taurii, Fecioarele si Capricornii, dar cu Sagetatorii si Berbecii o sa dau de dificultati Karmice (la dracu’, nu vreau sa ma bag in asta!).

Asa..next step! Compatibilitate in functie de nume, de data nasterii, de ascendent, de ocupatie si lista e luuuunga, prea lunga pentru mine.

Si pentru ca nu am vreo sansa sa tin minte toate astea si sa stau eu sa calculez profiluri, facem asa:

– Cupidoaneeee! Ma Cupidoane, baga tu un cip in sageata, pune niste filtre in functie de criteriile mai sus enumerate si te rog sa mergi direct la tinta. Sa te puna al cu coarne sa ma bagi in dificultati Karmice sau sa nimeresti vreunul agitat sau nehotarat cu grupa AB care sa aiba un nume cu mai mult de 5 litere, si ascendent in Gemeni, care sa stea toata ziua in fata calculatorului si sa aiba ochii mai apropiati cu 3 mm decat ii am eu, ca s-ar putea sa ramai fara fulgi la aripioare!

Acestea fiind tastate, ma declar multumita ca am scapt de aceasta responsabilitate si astept calculata si prudenta, ca o Business Lady (nu ma pot importivi destinului, na!) ca sageata lui Cupidon sa isi faca treaba.

Dar vai! Si daca ma pocneste vreun coup de foudre, ce fac?



{Ianuarie 3, 2010}   2010?

De obicei, cand avem de a face cu un lucru nou, ni se pun la dispozitie si niste instructiuni de folosire, astfel incat fenomenul de acomodare la nou sa fie unul cat mai lejer, sa nu intampinam dificultati sau pur si simplu ca sa ni se para lucrurile mai usoare.

De vreo 3 zile, prinsa in nebunia primelor zile ale anului, cu telefoane, cu pupaturi si urari, cu La multi ani si planuri de viitor, ma cam inghioldeste o intrebare. Si anume…a venit anul nou. Bun, simplu si logic. Daaaaar…si acum ca a venit….ce fac cu el? Mi-a fost trantit in fata, o data cu paharul de sampanie de la ora 12 si nu prea stiu de unde sa il apuc.

De scapat, oricum nu scap de el de 12 luni…

Si pentru ca, nou fiind, anul asta 2010 nu a venit la pachet cu instructiuni de folosire, las ca i le scriu eu astfel incat sa se potriveasca pentru ce vreau eu sa fac cu el…

Asadar:

Numele Produsului: 2010

Compozitie: 365 de zile impartite in 12 luni (in ordine cronologica de la ianuarie pana la decembrie)

Dozare si administrare:

Se iau luna ianuarie si februarie, se imparte timpul in mod convenbil intre serviciu si facultate, se tocesc cele 6 materii si se pierd neuroni, in ciuda efortului de intretinere a acestora cu lecitina, ciocolata neagra si cafea. Toata aceasta perioada se asezoneaza bine cu exercitii de respiratie si stapanire a nervilor, plus cateva playlist-uri puse pe repete sau radio Guerrilla, in functie de dispozitie.

Luna martie se incepe cu zambetul pe buze, cu niste martisoare si ghiocei. Cearcanele si firele de par albe aparute in perioada care tocmai s-a incheiat vor fi acoperite de razele calduroase ale soarelui si de cateva ore petrecute pe la salonul de cosmetica.

Luna aprilie se incepe si ea cu ceva cadouri de la iepuras si cu oua rosii, cu niste zile petrecute pe acasa si se incheie in mod vertiginos cu ziua de 29, care imi va fi dedicata in totalitate. Mie si celor 23 de ani pe care ii voi implini (pffff…. :)? Sau :(?)

Luna mai…va trece si ea, facand loc primei luni de vara care se anunta anul acesta cu temperaturi de peste 50 de grade la umbra ultimei sesiuni!!!!!!!!!!!!! (Sunt dispusa sa indur si 100 numai sa treaca o data!).

A doua jumatate a anului se administreaza in doze puternice de distractie, mare, soare, munte, prieteni, vodka cu mere sau portocale, fara a tine cont prea mult de ratiune (oricum, 90% din neuroni vor fi murit cu ceva luni in urma).

Datorita continutului mare de cadouri si euforie aduse de sarbatorile de iarna, luna decembrie se recomanda a fi consumata cu moderatie, pentru a pregati terenul pentru party-ul de pe 31 decembrie si pentru noile instructiuni de folosire ale lui 2011.

Atentionari speciale:

Lunile martie-iunie vor  fi un fel de amestecatura naibii*, al carei produs final va fi lucrarea de licenta, prin urmare se recomanda ca aceasta perioada se fie consumata departe de persoane care stau prost cu nervii.

*Mentiune

Amestecatura naibii = crize, nervi, cafea, nopti albe, crize, nervi, cafea s.a.m.d.

Ei, si acum ca stiu ce am de facut…cred ca ma apuc de yoga!



Cum a fost la Twillight…

In primul rand a fost spontan…nu mi-am planuit, nu mi-am rezervat bilete cu o luna inainte, nu am asteptat cu atata nerabdare…insa recunosc ca mi-am dorit sa il vad. Si uite ca am ajuns…la premiera chiar. UAU!

Am ajuns la cinema la ora 19.00 si am hotarat sa intram la primul film care incepea si la care gaseam bilete. Twillight incepea in aproximativ 15 minute asa ca eu mi-am luat orice gand ca ar mai fi bilete disponibile. Dar cum aglomeratia pe care ma asteptam sa o gasesc se lasa asteptata, ne-am asezat frumos la casa (in fata noastra fiind doar 2 persoane), am cumparat bilete avand locuri mai mult decat rezonabile.

Recunosc ca in momentul in care ma indreptam victorioasa catre sala, tinanad mandra biletele la vedere, ma bucuram ca un copil care tocmai s-a incaltat cu ghetutele noi primite de la Mos Nicolae (asta ca sa fim in ton cu data de 6 dec care se apropie :)). Buuuun…am sarit de floricele si sucuri acidulate (don’t ask! :P) si am ajuns in sala….cam gol 😕 Hmmm…hai, lasa ca in 10-15 minute se umple! Sigur! (mi-am zis eu…) Intr-adevar lumea a inceput sa se adune si parea destul de nerabdatoare. Vecini: pe randul din fata o gasca amestecata de fete si baieti, 16-17 ani. De remarcat aici sapca neagra cu muuulte paiete ale unuia dintre tinerii masculi…feşăn! Pe randul din spate: 3 domnisoare, 10 -12 ani (maxim), imbracate dupa ultima moda, insotite de o tipa (28-30 ani) care le dadea sfaturi despre cum sa se poarte in societate (in cazul asta cum sa isi aseze posetele, sucurile, picioarele…). In rest, compania a fost cat se poate de agreabila 🙂

Si hai ca s-au stins si luminile si a inceput filmul. A, nu v-am spus ca prietenul cu care am fost nu vazuse prima parte si nici nu citise cartea, asa ca am incercat sa ma pun pielea lui si sa vad daca intelege ceva din film….hmmm, cam greu. Asa ca m-am simtit datoare sa dau explicatii pe durata filmului, pe ici pe colo prin punctele esentiale ca altfel saracu’ nu intelegea mare lucru. Si doar eu il tarasem la premiera… ;;)

Nu stau sa povestesc acum filmul sau fazele care mi-au placut sau nu. Dar, pe principiul « ce am invatat noi de aici », concluziile mele ar fi urmatoarele:

– cartea este mult mai captivanta decat filmul

– cred ca daca lipeau pe ecran imaginea lui Jacob (la bustul gol, hehe) cei din sala (hai, bine, cele din sala) ar fi avut mai multa rabdare sa stea 2 ore pe scaun

– Edward face cam tot filmul, iar impiedicata de Bella completeaza la partea de umor

– filmul este dragut, efectele acceptabile, dar sa nu va duceti cu mari asteptari ca s-ar putea sa fiti dezamagiti.

Dar finalul….oh, finalul…Doamne cum fost! Imi pare rau pentru cei care nu au vazut fimul si le voi divulga finalul, dar nu pot sa ma abtin.

Deci, cadru cu cele doua personaje principale, priviri provocatoare, respiratii sacadate, emotie gen “love is in the air” dar presarata pe alocuri cu un pic de tragism ca sa dea greutate situatiei… In aceasta atmofera incordata, noi toti cu sufletul la gura (intrebandu-ne in acelasi timp – “oare cat e ceasul?”) simtim cum intrebarea, marea intrebare sta pe buzele (rujate) ale vampirului Edward. Si…si… iata ca intreaba: “Bella…(pauza, oftat)…” Mai, dar pana sa zica si restul (adica o cere in casataorie) s-a auzit in sala cel mai caraghios stranut pe care l-am auzit vreodata de am crezut ca si personajele de pe ecran vor incepe sa rada. Asa ca s-a dus naibii tot momentul, dar cel putin ne-am distrat.

Asadar, draga Edward, nu fii suparat ca momentul la care ai muncit atat de mult si pentru care ai repetat intens, s-a pierdut in spatele in unui stranut si a hohotelor de ras din sala. Oricum Bella nu ti-a raspuns. Asteptam impreuna pana la episodul urmator. Poate atunci va iese mai bine….si nu ma refer neaparat la scena finala.



et cetera