Fragments of colors











{August 27, 2011}   Pentru sori

Cand aveai tu vreo doi ani jumate, hop si eu pe lumea asta ca sa nu te las singura si sa te plictisesti. Asa ca au urmat codite impletite, carti de colorat impartite, fuste si sandale la fel, culori cu varfuri ascutite, desene animate, explorari prin poduri si prin sifoniere, masini de FBI din scaune, perne si paturi, cap-peste-cap de-a rostogolul prin frunze de toamna, placinte cu mere facute de noi, dimineti de iarna friguroase cu nasul lipit pe geamul de la bucatarie, ne-am pupat, ne-am batut, ne-am certat, am ajuns la scoala, ne trezeam cu glasul mamei…Fetele, hai, ca s-a facut maine!…te invidiam pentru desenele tale cu figuri geometrice in spatiu (cand am ajuns si eu in clasa a 8-a , mi-a trecut), pantofi cu toc, suvite roscate, „pregatiri” la mate (doamne, ce mai tipai la mine! Daca nu vedeam cele 3 perpendiculare, ce mama ma-sii sa le fac??), zile de vara in Bucuresti la camin, seri de vineri, iarna, cand veneai acasa mirosind a parfum dulce, un an de stat impreuna, telefoane, mailuri, poze…si m-am trezit ca a trecut timpul, si totusi eu am aceeasi intrebare pe care mi-o puneam cand aveam 6-7 ani si ma uitam la tine cum inca dormeai dimineata: ma, eu cu ce ma imbrac la nunta ta? 🙂 Si ma mai gandeam ca mai e asa de muuult pana atunci…na, ca nu mai este!

Dar las ca ma descurc eu cu asta. De fapt, ceea ce vroiam sa-ti spun e altceva. Si anume, sa nu uiti niciodata ca „Toti oamenii mari au fost candva copii.”! N-o zic eu, o zice Saint Exupery in Micul Print.

Gata cu asta, hai sa jucam sotron!
 



et cetera