Fragments of colors











{Martie 15, 2011}   eu tac. tu dormi?

Mi-am dat seama ca exista doua tipuri de tacere: a mea si a celorlalti.

A celorlalti ma enerveaza, pur si simplu o urasc, mai ales atunci cand intervine brusc, fara sa ma anunte in vreun fel. Dar ma enerveaza la fel de tare si atunci cand simt ca se va instala incet, incet, dar sigur. Adica atunci cand stiu ca in spatele unor cuvinte exista, de fapt, intentia unei taceri asumate.

Tacerea mea, in schimb, imi place. Sunt momente in care nu vreau sa vorbesc. In care pur si simplu imi las celelalte simturi sa vorbeasca pentru mine. Raspund cu ochii, raspund cu gesturile, dar nu vreau sa scot vreun sunet. Asta nu inseamna insa ca nu ma inconjor de sunete. Ba dimpotriva. Cum zic baietii astia care canta acum in winamp-ul meu – “I am a creep”.

Tacerea e buna.  Si imi rezerv dreptul de a mi-o asuma ori de cate ori simt nevoia asta. Nu ma intreba nimic. Nu imi cere nimic. In momentul asta nu suport nimic. In momentul asta pot doar sa accept tacerea ta care o sa o inteleaga pe a mea. Nu ma va deranja vocea ta. Doar ca te rog sa nu ma rogi sa o auzi pe a mea. In rest, stiu ca vom fi  pe aceeasi lungime de unda.

Anunțuri


{Martie 6, 2011}   Pur si simplu.

E duminica seara. Dupa o saptamana plina si frumoasa. Frumoasa, frumoasa. Cu motive de a rade cu gura pana la urechi, cu oameni pe care ii iubesc, cu motive de frustrare si altele de uimire profunda cu privire la prostia umana.

Pe scurt, am avut parte de: deadline-uri peste deadline-uri (respectate sau nu), ore peste program, calcule interminabile si sume pe care probabil nu le voi avea, seara cu vin, dimineti cu cafea, martisoare, cercei cu bufnite (desi nu sunt bufnite, totusi…), zile cu fusta, zile cu blugi si seara cu zambete, muzica, portrete si fotografii.

Ah, daca as putea sa fac in asa fel incat sa adun toate  senzatiile placute acumulate in aceste ultime sapte zile, si sa le scot atunci cand voi avea impresia ca lumea e prea rea, prea proasta si prea ignoranta, poate atunci voi putea sa zambesc non-stop.

Dar cum nu pot sa fac asta, o sa imi pastrez starea placuta care m-a cuprins si ma voi bucura de seara asta de duminca si de paharul de vin din fata mea.

Maine nu stiu ce va fi. Dar acum, fara motiv, pur si simplu sunt fericita 🙂



et cetera