Fragments of colors











{Noiembrie 27, 2010}   O scrisoare

Deci Coelho ma enerveaza. Cum zice el asa ca Universul se concentreaza si isi aduna fortele sa lucreze pentru tine…pac, pac! Ei, ha. Se concentreaza pe el Universul asta, mai degraba.

Si mai e si vorba aia ca atunci cand iti doresti un lucru foarte mult il atragi si se va intampla. E, nici asta nu se potriveste pentru mine.

Asa ca mi-a mai ramas un singur lucru in care sa cred. Anul acesta imi pun toata speranta in Mos Craciun si o sa ii scriu. Dar nu chiar asa cum faceam cu ani in urma, cand ii trimiteam o scrisoare, pe care inainte o dadeam cu parfum, ii desenam crengute de brad si globulete rosii si ii puneam P.S. in care ii transmiteam cele mai calde si dulci salutari lui Rudolf , asteptand apoi cuminte seara de Ajun.  Anul acesta o sa comunicam via internet. Asadar…

Draga Mos Craciun,

Desi nu ti-am mai scris de ceva timp, cred ca mai nou ti-ai eficientizat si tu munca si iti verifici mai degraba adresa de e-mail decat casuta postala (si by the way…cica e mai eco asa, ca economisim hartie, gen).  Asa ca iti voi lasa mesajul meu aici, pe blog, pentru ca stiu ca tu le stii pe toate si asta cu scrisul o incadrezi la fapte bune. 😉 Iar daca nu imi sti adresa blogului, las k iti trimit un private message pe Facebook. 😉

So, desi my wishlist este relativ scurt (pt ca exclud partea cu pantofii, geanta, pijamale fluffy, cercei despre care voi discuta cu mosi craciunii care nu locuiesc in Laponia ;;) ), nu ma astept sa bifezi chiar tot ce ti-am cerut  si sa mi le lasi sub brad.  Asta pentru ca imi asum statutul de copil obraznic, rasfatat, incapatanat, dezordonat care sunt din cand in cand. Dar trebuie sa recunosti ca sunt si cuminte, simpatica, mananc tot din farfurie (desi promit sa ma las), spal vasele si imi fac patul in fiecare dimineata (sambata nu se pune :D).

Asa ca, din tot ce sti ca imi doresc, vino sa iti spun la ureche ce vreau mai mult si mai mult! Un singur lucru. Este…. 🙂 Atat.

Si acum gata, astept cuminte si te las sa iti organizezi treaba pentru ca mai e atat de putin pana la noaptea magica…

Multumesc, draga Mosule!

Dani

p.s. Transmite-i te rog, cele mai calde si dulci salutari  lui Rudolf. A, si un pupic pe nasucul rosu! :*

p.s. 2. Prajiturile si paharul de lapte ti le las tot acolo, pe soba 😉

p.s. 3.

Anunțuri


{Noiembrie 1, 2010}   Pentru mine…

 

Fericirea:

 

– Are gust de lapte, de miere, de mere cu biscuiti, de clatite calde, de portocale, de zarzare verzi, de macris, de vin, de cafea cu lapte, de ceai negru cu miere, de biscuiti de ovaz….

 

– Are miros de rufe reci aduse in casa la uscat, de fixativ si ruj, de coji de portocale, de parfum – al lui, al ei, al lor, al meu, de cozonac cald, de brad, de gel de dus albastru, de dimineti de iarna, de cerneala, de cafenea, de fum, de iarba…

 

– Este sunet de cantec de leagan, de colinde, de glas de mama care ma cearta, de glas de mama care ma iubeste, de glas de tata care ma cearta, de glas de tata care ma iubeste, de “noapte buna”, de glas tremurat la telefon, de concert, de pick-up, de radio, de stropi de ploaie, de fosnet de frunze, de miorlait de pisica la ora 3 dimineata, de alarma care anunta o noua zi, de melodie pusa pe repete…

 

– Se vede pe chipul mamei, pe chipul tatei, in tablouri, in lacrimi, in poze vechi, in poze noi, in oglinda, pe frunze galbene, pe frunze verzi, sub bradul de Craciun, pe chipul lui, al ei, al lor, al Lui, al meu, pe pagini de poezie…

 

– Se simte pe piele, in inima, pe par, pe buze, in lacrimi, in zambet. ..

 

Cum altfel as putea trai? 🙂

 



et cetera