Fragments of colors











{Iunie 6, 2010}   Fara intermediari…

Am inceput ziua destul de dragut. Cu un telefon care desi m-a trezit, nu m-a suparat, ba dimpotriva, mi-a facut placere. Cu toate astea, tonul general al zilei nu a fost tocmai asa cum mi-as fi dorit sa fie o duminica linistita. Am fost cam agitata, nervoasa, stresata, am ascultat melodiile alea pe care de obicei, cand le intalnesc in playlist le schimb fara sa clipesc, am scris la licenta printre picaturi, am baut ceai si am mancat biscuiti cu cereale. Si totusi, ceva nu a fost si, in continuare, nu este ok…

M-am gandit ca e vorba despre stres. Da, hai sa dam vina pe el – ca nu mi-am terminat licenta, ca maine am sedinta la prima ora, ca tre sa imi legalizez niste acte si nu stiu cum/ cand/ unde (noroc ca stiu de ce), ca nu mi-au iesit niste chestii asa cum mi le doream de fapt…si as mai putea insira cateva. Dar nu, nu asta e explicatia starii mele.

M-am gandit ca e vorba despre dorul de casa – poate si pentru ca m-am uitat prin niste poze gasite intamplator intr-un folder uitat de timp, am vorbit cu ai mei foarte mult azi la telefon, din varii motive mai mult sau mai putin justificate… Dar nu, nu e nici asta.

Cand am incetat sa mai caut o explicatie, am gasit-o. O data cu o melodie gasita si ea intamplator, melodie care, dupa ce mi-a amplificat starea, mi-a neutralizat-o (asta nu inseamna ca nu o mai am, insa nu o mai simt atat de intens).  Explicatia? Pai e foarte simplu – gandesc prea complicat, atat de complicat incat ma incurc in propriile-mi cuvinte, stari, ganduri, emotii, dorinte. Si ca sa fiu in pas cu tehnologia, mi-am incurcat gandurile cu noile mijloace de comunicare in masa – telefon, mail, mesaje…semne divine ale existentei celorlalti in jurul meu. Cat de ipocriti putem sa fim? De ce ne este mai usor sa ne exprimam prin intermediari si sa trimitem doar niste semnale a caror intensitate scade o data cu interesul?

Am luat o gura de ceai si am pus melodia pe repete. E momentul. Momentul sa inlocuiesc o obsesie cu alta…

Voce, chip, simt tactil. Atat. Fara nimic artificial si fara intermediari.

Nu mai sunt aici. Traiesc…deci ma gasiti afara.

In loc de concluzie – tant pis!

Anunțuri


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

et cetera
%d blogeri au apreciat asta: