Fragments of colors











{Mai 25, 2010}   AMP, gen!

Cand eram mica ma gandeam cat de misto e sa fii mare.

Ma uitam la ai mei cum se pregatesc ei gravi de serviciu, cum mama calca cu grija camasa tatei (mare mister pentru mine chiar si acum cum poate sa iti iasa treaba asta), cum vorbesc chestii complicate pe care ma straduiam sa le inteleg, cum planuiau vacantele si depindeam de ei in tot ce faceam…  Ma fascina sa o privesc pe mama cand isi aranja parul si ramaneam cu gura cascata cand facea asta (motiv din care am inghitit fixativ la greu), iar de tata imi placea cand incerca sa imi explice cum sta treaba cu muzica rock si dadeam impreuna din cap pe niste melodii greu de inteles pentru mine (de fapt am fost perspicace de mica si mi-am dat eu seama ca e ceva cool in treaba asta, desi ma alegeam cu niste dureri grave de cap dup-aia). Si in fiecare zi imi doream sa ma fac si eu mare, sa pot sa am si eu portofelul meu cu bani, sa pot sa imi aranjez si eu parul, sa ma pupe si pe mine ”un el” pentru ca m-am facut frumoasa sau am gatit ceva bun.

In acest sens, am facut repetitii – am rupt ceva tocuri de la pantofii mamei, mi-am facut buzele cu oja (pentru ca Sue Ellen din Dallas avea un ruj care semana cu sticluta de oja a mamei – acum imi dau seama ca era un luciu de buze), am facut prajituri (fara) praf (de copt), am citit carti cocotata in copaci (imi exersam skill-urile de lady, deah)  si dintr-o dataaaaaa…m-am trezit ca m-am facut mare.

La naiba in puii mei, ce sa zic? Nu mai e asa distractiv pe cum parea atunci, e ceva mai complicat decat imi imaginam. Dar nu ma plang si pentru ca am fost intotdeauna un pic mai inventiva decat media (si modesta, da!) mi-am dat seama ca as putea sa ma joc in continuare, dar cu alte jucarii si dupa alte reguli. Cand eram mica, de fiecare data inventam povesti cu final fericit…si acum tot eu le inventez dar cateodata mai dau gres…imi permit, e marja aia de eroare pe care nu  o pot controla, si in plus ar fi prea banal daca as sti cum se termina totul 🙂

Si ca sa nu zic ca am trecut degeaba prin facultate si nu am invatat nimic (in afara de cum ne scuturam stresul la baie – prietenii fcrp-isti stiu de ce), am sa aplic in jocul meu regula de aur de la stafe, adica AMP (Atitudine Mentala Pozitiva) sa vedem daca da rezultate.  Daca nu , o sa incerc si eu asa:

Hai ca m-am prostit destul…ma iau totusi de invatat. 🙂

Je vuz embriz!

Anunțuri


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

et cetera
%d blogeri au apreciat asta: