Fragments of colors











{Noiembrie 29, 2009}   home, sweet home

Sunt acasa…si e duminica seara (de fapt noaptea) si nu am plecat la Bucuresti. Mai stau o zi si jumatate 🙂

De fiecare data cand vin acasa imi propun sa ma odihnesc, sa ma relaxez, sa uit de aglomeratie si zgomot, de agitatie si birou, de facultate si chirie. Dar de fiecare data plec…mai obosita. Si asta nu din cauza drumului (care nu e atat de lung – 2 ore) , ci din cauza faptului ca o data ajunsa, nu pot sa dorm. Intentionat.  De fapt, nu vreau sa dorm. Am mult prea multe lucruri de care sa ma bucur ca sa imi permit sa dorm. De ce e bine acasa? Pai, pentru ca:

– aici sunt mama si tata

– diminetile incep intotdeauna cu intrebarea: „tu ce papi azi?”

– micul dejun e deja pregatit. La fel si cafeaua.

– exista mereu cineva care imi „strice” somnul dimineata – tata, pisicile, mama (incercand sa il faca pe tata sa nu intre in camera mea sau sa vorbeasca mai incet), radioul din bucatarie.

– port discutii interesante, plecand de la fotografie, film, istorie, politica (asta cu tata), pana la facultate, baieti, altfel de filme, retete de prajituri (asta cu mama), sau ultimele barfe de la tv (asta cu mamaie :))

– cel putin o jumatate de zi imi iau doza de „nou” – muzica si fotografie (tata stie de ce :))

– ma simt rasfatata si imi doresc sa fiu din nou copil

– deschid sifonierul cautand..nu stiu exact ce. Dar de fiecare data gasesc ceva interesant si probez…vintage mood, poti sa zici ceva? 😉

– ma intalnesc cu prieteni din scoala generala sau liceu (mai rar, dar si cand se intampla… :))

– aici pot sa rad, sa plang, sa alerg, sa intreb, sa scriu, sa ma prostesc, sa trag matza de coada (si la propriu si la figurat), sa ma mir, sa pun conditii, sa admir, sa invat…

– aici nu ma plictisesc niciodata

– aici imi incarc bateriile de frumos, dragoste, caldura, sinceritate

Si, nu imi place acasa pentru ca…stiu ca trebuie sa si plec. Si de fiecare data asta se intampla mai devreme decat mi-as dori.

Deocamdata, insa, prefer sa ma gandesc ca uriasul de Preefy (care in momentul asta e jumatate intins peste tastatura) o sa mai doarma inca doua nopti cu mine si ca maine o sa fiu din nou rasfatata. Deja ma simt mai bine! 🙂 Marti, mai vorbim…

Ce bine ar fi ca week-end-ul sa aiba mereu 4 zile, nu?

Anunțuri


Cristina says:

Hm…happy home mood :). Si mie mi se intampla relativ acelasi lucru numai ca in ultimul timp nici nu am mai putut sa ma bucur de ideea de „finally home” pentru ca stiam ca in maxim 2 zile trebuie sa plec.



danivas says:

Exact!Iti dai seama ca 4 zile acasa a insemnat dublu??? 🙂



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

et cetera
%d blogeri au apreciat asta: