Fragments of colors











{Noiembrie 21, 2009}   e complicat dom’ne…

Va propun un exercitiu de imaginatie – hai sa ne gandim cum ar fi daca totul, intotdeauna s-ar intampla exact asa cum ne-am dori, exact asa cum ne-am propus sa fie. Parul sa stea perfect in fiecare dimineata, hainele sa fie impecabile, autobuzul sa fie in statie exact atunci cand ajungem (cu usile deschise, evident, nu sa ni le inchida in nas – ca doar vorbim de perfectiune). Apoi la birou toate mail-urile sa fie de multumire si de confirmare a incheierii cu brio a tuturor task-urilor, sa nu intervina nimic nepravazut. La ora 18.00 toate laptop-urile sa se inchida automat si seara sa fie asa cum n-o dorim – cu prietenii, la film, la cina, la bere…nush, fiecare dupa preferinte, dar totul sa mearga la fix, fara intarzieri sau persoane lipsa 🙂 Ca o sumarizare, fiecare zi sa ne fie exact ca in imaginea aia tipica din reviste cu „The perfect and happy familly”, toti cu zambetul de buze (sa nu uitam de dintii de un alb imaculat – ce bafta pe ei, vorba aia!).  Hmmm…ce ziceti? Cum ar fi? 🙂

Ei, numai ca fortele universului s-au gandit ele (si bine au facut!) sa nu se coordoneze intotdeauna si sa mai bage strambe…ca doar na, ne-am plictisi naibii de atata perfectiune!

Dimineata de obicei imi trasez cateva linii directoare ale zilei care urmeaza, dar in momentul in care am iesit pe usa schema initiala incepe sa se completeze. E ca atunci cand desenam copacei la gradinita si faceam intai trunchiul si ramurile mari, si apoi incepeam sa adaug crengute multe si ramificate, si frunzulite si floricele si fructe (da, si flori si fructe…la gradinita nu stiam cum apar copiii, deci nici ca fructele au aparut din flori! N-aveam net, remember?). Revenind la ideea de mai devreme…azi de exemplu stiam ca: trebuie sa ajung la Cora pentru cumparaturi, apoi sa ma intorc si sa pun un pic ordine in haosul din camera mea (dar mai ales din sifonier), apoi sa ma iau de niste proiecte pentru facultate, ca orice studenta constiincioasa de anul 3.  Ei, dar hai sa facem crengutze si frunzulite si floricele acum…

Cora – aglomeratie, copii, mult prea multe sortimente de produse, ceea ce imi ingreuneaza intotdeauna alegerea (desi nu pot sa spun ca nu imi place asta 🙂 ). Lista de cumparaturi nu era foarte lunga asa ca ar fi trebuit sa termin destul de repede. Normal ca nu s-a intamplat asta pentru ca dupa ce am pus in cos si inapoi pe raft si iar in cos vreo 3-4 sortimente de iaurt degresat (da, stiu ca toate contin acelasi lucru si totusi…), dupa ce am citit etichetele de la 3-4 sortimente de cereale (si tot pe-alea pe care le iau de obicei le-am luat), dupa ce m-am plimbat si pe la cosmetice (desi si in cazul asta stiam foarte bine ce urma sa imi cumpar), am ajuns la raionul cu produse pentru bradul de Craciun (cam devreme, totusi). Am stat aici aproape o ora intre globulete, beteala, statuiete, coronite, jucarii,  mosi cu barba alba si sanie trasa de reni, copii nerabdatori (si eu unul printre ei :)), m-am gandit ce cadouri sa fac si cui, m-am gandit la casa si parinti, la zapada si sarbatori. In felul asta, cumparaturile care in mod normal nu ar fi trebuit sa imi ia mai mult de o ora, mi-au umplut cam jumatate de zi. Am ajuns acasa la 4.

In continuare mi-am respectat planul de actiune pentru ziua asta si am inceput sa fac ordine in camera. Daaar, aranjand cateva carti pe raft, am gasit un plic cu fotografii si m-am asezat frumos in mijlocul camerei si le-am frunzarit, mi-am amintit de momentele in care au fost facute, am sunat si o prietena ca sa nu rad de una singura…asta in conditiile in care peste tot prin camera erau haine, aspiratorul astepta si el sa fie pus in functiune, iar sifonierul noroc ca avea usile inchise. Si stai ca mi-am amintit si de o melodie pe care cu greu am identificat-o pe you tube (asta pentru ca stiam doar linia melodica si vreo 2-3 cuvinte), deci am mai stat si pe net vreo ora. Si cum spuneam, un lucru care in mod normal mi-ar fi luat maxim o ora, a durat vreo 2-3.

Si parca mai aveam ceva de facut, nu? Ah, da…proiectele alea pt facultate. Pai…cum sa zic…nu mai am chef de ele acum, si in plus, maine oricum nu aveam nimic de facut asa ca sunt in timing. Nu aveam nimic de facut…asta in pricipiu, pentru ca hopa telefonul – maine seara vine delia la mine (yupiii…), si apoi hopa mess-ul – maine pe la pranz o sa ma plimb in cismigiu si apoi o sa imi savurez cafeaua cu lapte in vreo cafenea din zona. Bun, n-are sens sa ma chinui prea tare acum sa vad unde mai bag si proiectele alea…vad eu maine in functie de celelate frunzulitze si floricele.

Tin insa, cu aceasta ocazie, sa multumesc fortelor universului ca nu ma lasa sa ma plictisesc si ca se joaca frumos cu timpul meu…da le-as ruga totusi, ca, din cand in cand (le spun eu cand :D) sa alinieze planetele si sa ma anunte ca planul ala initial este exact asa cum l-am planuit sa fie.

In rest, e complicat dom’ne….dar tocmai de asta e frumos! Generally speaking, of course!

Anunțuri


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

et cetera
%d blogeri au apreciat asta: