Si daca maine imi pica un nor in cap, as vrea sa il iau cu mine acasa. Promit sa am grija de el.
O sa aiba locul lui. La geam, pe unul dintre fotolii. As putea chiar sa il tin si cu mine in pat daca ar vrea, dar doar din cand in cand, ca sa nu il rasfat prea tare. Apoi, in fiecare dimineata ne-am bea cafeaua impreuna. Cu spuma de lapte. Ar fi frumos ca norul meu sa semene cu spuma de lapte. Poate ca i-as pune si un nume la un moment dat. Sau poate va avea déjà un nume.
Nu l-as lua cu mine la birou, dar l-as suna din cand in cand sa ii mai povestesc despre mine. In pauza de pranz, de exemplu. Nu cred ca s-ar plictisi prea tare acasa, pentru ca Pia, pisica, ar fi cea mai fericita sa aiba pe cine sa smotoceasca si cu cine sa impartaseasca impresii. As putea chiar sa ii las sa iasa pe balcon, cu conditia sa nu se aplece prea tare peste balustrade.
Iar seara, ar putea sa vina sa ma ia de la birou. Si sa povestim o gramada pana acasa. Ba chiar sa ocolim ca sa avem timp sa vorbim si sa radem. Am merge probabil destul de des la terase cu ceaiuri si frappe-uri. Si am face poze . Iar seara, acasa, am bea vin, am citi carti despre oi fantastice si am numara stele.
Cred ca din cand in cand isi va dori sa se intoarca de unde a plecat. Ar fi liber sa o faca pentru ca i-as face o copie de la chei, astfel incat sa poata reveni cand doreste.
As fi o fata fericita cu propriul ei nor, cazut intr-o buna zi, din senin, chiar in capul ei.
Zambesc. Pentru ca stiu ca nu o sa se intample niciodata. Sau cel putin pana nu o sa scot eu capul din nori si o sa ii astept pe ei sa cada peste mine.
Dar asta e déjà alta poveste.
